José Domingo Díaz? Manuel Fombona Palacio? Enriqueta Arvelo Larriva? José Antonio Ramos Sucre? Ernesto Luis Rodríguez? Juan Sánchez Peláez? Francisco Perez Perdomo? Antonio López Ortega? Nţ!
Ăştia-s nişte amărâţi de scriitori. Eu am învăţat spaniola de la El Comandante, Hugo Rafael Chávez Frías. Dictatorul meu preferat. Nu pierd nici din greşeală "Alo, Presidente!". Ore întregi de... presiteinment (enterteinment presidenţial).
În emisiunea lui (ne-a promis că în curând o ţine patru zile fără întrerupere), Chavez îşi ia miniştrii la omor, ţipă la câte un alcalde (primar), vorbeşte cu poporul, cântă, recită, toată lumea se simte bine şi Venezuela e o ţară veselă.
Mai veselă ca România. Unde Traian Băsescu e cam turtit în ultima vreme şi asta mă doare. Nu mi-aş permite să-l compar pe unul cu celălalt: Chavez e mai rotofei şi mai muzical.
Îl sfătuiesc doar pe Băse să ia un model de succes: îşi face un B1 TV (Băsescu Unu TV) şi nu mai e nevoie să se deplaseze pe la festivaluri; vin festivalurile la el. El Comandante are studioul plin de lume.
Poate şi El Capitan să-şi înşire pe gradene simpatizanţii. (Mă opresc aici, pun pază gurii mele - pico pequeno, adicătelea "ciocu mic" - că aş avea o listă întreagă cu intelectuali).
Dar câte ceva în comun tot au cei doi: le plac băile de mulţime şi telefoanele. (Anul trecut, bietul Andres Izarra, el ministro de Comunicacion e Informacion, a fost sunat de Chavez în plină conferinţă de presă, de-a trebuit să-şi pună şefu' pe speaker).
De curând, înainte de a pleca în turneul din Rusia şi a ne lăsa orfani, El Comandante ne-a vorbit despre golf ("Să fim exacţi. Golful este un sport burghez") şi ne-a promis că-l interzice, fiindcă nu-i o competiţie de mase.
În timp ce Băsescu pilea Axa, Chavez nu-l slăbea pe... como se llama? Juniorul Bush. Ăsta Micu tocmai începuse un turneu prin America Latină, El Comandante şi-a deschis emisiunea cu: "Gringo, vete a casa!" (respectiv "go home").
Pe urmă ne-a explicat în direct cum e cu preşedintele Gringolandiei: "Este, astăzi, un cadavru politic care nici nu mai miroase a formol. Mirosul degajat de el este acela al morţilor politici".
Pe Obama însă - deşi zice că deocamdată-i "pierdut în Galaxia Andromeda, nu poate vedea orizontul, nu înţelege" - vrea să-l aducă pe calea cea bună: "E inteligent, are intenţii bune, trebuie să-l ajutăm".
Atât de bine mi-a băgat El Presidente spaniola bolivariană în cap, încât mă trezesc uneori lătrând: "Orgullo nacional!", "Mentiroso! Traidor! Estafador!", "Ataque duro", "Critica el Gobierno", "batalla electoral", "la interesa del pueblo", "corrupcion", "justas indicaciones".
Sau cântând şlagărul lui preferat: "Me alegro mucho de volver a verte/ Tu sabes que no he sido rencorosa/ Perdoname si ves que estoy nervioso" (Cum ar veni: "Ce mă bucur că te văd din nou/ Ştii bine că nu te-am urât/ Scuză-mă dacă-s puţin nervos...").
Zilele trecute, Chavez a fost ovaţionat la Festivalul de la Veneţia. Îi făcuse cunoscutul stângist incurabil Oliver Stone un film de plângi cu vorbe. Tămâiatul a profitat ca să le zică cinefililor: "Nu avem recesiune în Venezuela.
A existat o mică încetinire a creşterii, dar acesta este un lucru logic, din cauza recesiunii mondiale din ţările capitaliste". (Aţi văzut, El Capitan Băsescu, ce frumos se poate pune problema?).
De belea a fost când i-a cântat "Adelita" (o veche baladă revoluţionară) octogenarei Elena Poniatowska, mai exact prinţesei Héle`ne Elizaveth Louise Amélie Paula Dolores Poniatowska Amor, o jurnalistă mexicană cu sânge albastru, descendentă din regi franco-poloni: "En lo alto de la abrupta serranía/ acampado se encontraba un regimiento".
Bellissimo cancion! Când a ajuns la "Y si Adelita quisiera ser mi novia" (Dac-ai vrea, Adelita, să-mi fii iubită), nobila doamnă era gata-aripată.
Chavez a fost sincer. Le-a mărturisit telespectatorilor: "Sunt pregătit să fiu alături de voi până în 2021". A umblat prin Constituţie, a făcut un referendum şi - dacă nu-i coboară ratingul - e ca şi preşedinte pe viaţă, în Cotrocenii lui, Palatul Miraflores. (Mira-s-ar Florile, că aici nu prea ştiu cum s-o dau pe româneşte). O să tot avem ce vedea.
Băse trebuie să-nveţe şi el, neapărat, să cânte. Altfel o să fie plictiseală mare în următorii cinci ani.
de Lelia MUNTEANU
Sursa Gandul
